Alina

Un imperfect de colectie

2009-02-17T11:26:00.000-08:00

Nu cred ca exista om cu preferinte, tabieturi si fetisuri care sa nu fi colectionat involuntar cativa imperfecti, cateva imperfectiuni, momente sau obiecte defecte, dar de care nu s-ar mai dezlipi. Adaug la colectie un prozator, deja pentru multi cult. Paul Bowles. Am aflat despre el ca noaptea, cand dormea, tinea langa pat un caiet si-un creion. Cum se trezea, noaptea de multe ori, scria pe intuneric, randuri care o luau razna in susul sau in josul paginii. Se casatorise cu o scriitoare foarte ambitioasa. Pe vremea aia, el nu publicase un rand. Din '45 a trait in Tanger, unde-i primea pe beatnici in pelerinaj.

Port Moresby e personajul pe care-l plimba prin Africa Franceza in "The Sheltering Sky", sau "Ceai in Sahara", cum apare in traducerea lui Alex Leo Serban, de la Humanitas. E singura carte pe care i-am citit-o: inegala, asimetrica, dezechilibrata, ai putea spune ca e ratata. S-a lipit de mine cum putine s-au mai lipit.

Imi aduc aminte de Moresby, continuam sa ma interesez de soarta lui intr-o cabana care dadea spre Dunare, cu munti de jur imprejur si ziua intreaga numai pentru tine. Intr-un tinut in care pietrele adunau in miezul zilei o "lumina otravitoare", Port Moresby isi consuma sansele:

"Simti o tresarire brusca de autocompatimire care era aproape placuta, o expresie completa a starii lui prezente. Era o tresarire fizica; era singur, abandonat, pierdut, fara speranta si-i era frig. Simtea mai ales un frig interior pe care nimic nu l-ar fi putut inlatura. Desi era la originea nefericirii sale, acea morbiditate glaciala urma sa se agate de el pe vecie, caci era totodata samanta fiintei lui."

Cand iti cade tavanul in cap

2009-02-01T23:24:00.000-08:00

Anul trecut constatam si verificam direct formele de iruptie si manifestrea ale raului de la mijlocul iernii. Mai fac din cand in cand comparatii intre starile la un an distanta. E cumva natural, mai ales cand schimbarea le scoate in evidenta. Acum, de exemplu, la mine in casa nu se aude nici telefonul daca suna, asa o galagie incepe in fiecare dimineata, mai precis inainte de ora 8. Vecinii mei de deasupra schimba tot, in special gresia, parchetul, pe scurt varianta orizontala a apartamentului. As putea sa lansez expresia "simt ca-mi cade tavanul in cap", dar n-ar avea nici o legatura cu cerul. As putea sa lansez si alte expresii, dar n-ar avea niciuna legatura cu nebunia zilnica. Ceea ce nu inseamna ca a disparut, o nu. Cred ca de-asta n-am mai lansat nici o bucatia de fraza nici macar aici, unde mai de fiecare data e liniste.

In schimb, astia doi

nu ma lasa sa-mi vad de treburi mai serioase si mai presante, despre care e mai bine sa nu pomenesc. O sa pomenesc, pentru ca asta chiar merita, de cartea lui pe care abia acum am pus mana, "Cea mai frumoasa femeie din oras si alte povestiri". Despre ea, si multe alte femei si povesti, ladies and gentlemen, Charles Bukowski!

Jambalaya si Cambridge gay community

2008-12-13T00:30:00.000-08:00

Friiig, frig si carti. Multe plicuri de 3 in 1, multe stiri mestecate in acelasi timp cu ultimul patratel de ciocolata cu care termin fiecare dimineata. Nimic mai incurajator ca o sambata integral neprogramata in care foarte, dar foarte putine lucruri ar forta o iesire din casa. Un cantec de start, recuperat din ultima carte a lui Liiceanu, "Scrisori catre fiul meu": jambalaya, care de fapt e o mancare creola facuta dupa o reteta care l-a castigat total pe autor. Episodul jambalaya m-a castigat si pe mine. Cred ca un catar ca citite cu playlist, cartile se transforma cu totul si cu totul si de aici putem deschide marea tema a efectului de madeleina, cand vine vorba de tabieturi subiective si urmarile lor mnemotehnice :

P.S Inca o descoperire veche de cateva zile: "Mincinosul", de Stephen Fry, seria "Rasul Lumii", tradusa de Radu Paraschivescu. O carte cu multa muzica, mai ales la inceput si prima cu umor de campus, exclusiv gay, pe care am pus eu mana. Autorul e o poama inteligenta si multitask (scrie, joaca in piese, show-uri TV si filme- categoria Emma Thompson-si, printre altele, e critic de poezie) pe care britanicii o adora. Pentru mine, efect Lodge, deci cu greu as zice pas.

Se auzea foarte frumos

2008-12-10T12:37:00.000-08:00

Am gasit o carticica pe care nu stiu cine o s-o bage de seama. Am deschis la intamplare si mi-a placut asta:

"Am cautat in recycle bin
Ce am gasit: un dop de pluta
o ascutitoare o poza un geamantan mic o harfa un
monstru care zambea
Am luat ascutitoarea si am ascutit monstrul zambitor
apoi l-am legat cu o sforicica pe care o aveam in
buzunar
si l-am bagat in geamantanul mic
Apoi am cantat putin la harfa
Se auzea foarte frumos
Poza era o poza de demult
Nu puteam recunoaste fetele personajelor
Erau triste.
Langa ele, intr-un colt, statea o pisica
Am luat-o si am bagat-o in dopul de pluta
A mieunat
Apoi am luat mouse-ul
si la intrebarea
are you sure you want to empty the recycle bin?
am raspuns:"

Nu copiez raspunsul, mie mi-ar fi placut sa ramana asa.
Dana Catona, Iepurele de martie, debut la Leda Corint.

Lunga asteptare

2008-10-02T13:30:00.000-07:00

Montmartre? Covent Garden ? Anyone?

2008-10-02T13:23:00.000-07:00

Liste

2008-10-02T11:07:00.000-07:00

Mi s-a facut o pofta nebuna sa citesc romani si central europeni. Stau la coada Wojciech Kuczok cu "Mizeria" si Gyorgy Dragoman cu "Regele Alb", nici nu indraznesc sa pun si "Harmonia caelestis" a lui Esterhazy, luata de la Bookfest, si de atunci in asteptare. Lista asta alternativa si necesara e ca un fel de vinovata nota de subsol la marea lista obligatorie, facuta dupa criterii la fel de zdravene, carora anotimpul asta le prieste cum nu se poate.

E un sezon de varf al listelor si numai asta imi vine sa fac de la o vreme. Poate de fapt am vocatie de arhivar, de magazioner sau bibliotecara, ca putine lucruri pot sa-mi faca o mai mare placere in ultima vreme ca cele mai banale inventare. Incep sa dezvolt un adevarat sistem pornind de la ce am si ce nu am, ce-am facut si ce-am pierdut, ce am uitat si ce am de gand sa mai incep. Nu e nicidecum o revolutie in sistemul personal, totul se petrece pasnic si tomnatic, si in nici un caz nu e vorba de plictiseala. Am ajuns, cu toate astea, sa umplu foi de agenda inclusiv cu feluri de mancare pe care
a) am stiut sa le fac si le-am uitat
b) am stiut sa le fac si nu le-am facut niciodata
c) am de gand sa le gust etc etc etc

Dezvolt interes crescut pentru toata gama de produse de curatat incaltamintea, car saptamanal reviste, brosuri si programe pe care le ingramadesc pe scaune (si apoi le depozitez pe hota), si de la "Poveste despre dragoste si intuneric" a lui Amos Oz vreau sa ajung in Israel. Treaba asta e contorizata in lista de evenimente fericite din septembrie. Lunga.

P.S Si pentru capetele de lista din septembrie, arhivez si un interviu cu Amos Oz din Dilemateca de luna asta, plus o intalnire cu un taximetrist plin de viata, de meserie bucatar, care, in lunile cand nu-si administreaza saormeria din Ierusalim, face taximetrie aici. Ca sa aiba cu cine sa stea de vorba. Il cheama Goldenbrown si mi-a spus ca e singurul taximetrist din Bucuresti care vorbeste ebraica. Cu domnul Goldenbrown nu m-as plange niciodata ca e blocaj in trafic.

Ce prefera clientele si taximetristii

2008-08-08T15:14:00.000-07:00

Avea niste mustati luuungi luuungi. Asculta Bing Crosby, si eu n-am stiut ca ce asculta el era Bing Crosby. Nici nu se astepta sa stiu, mi-a marturisit. Un singur om recunoscuse melodia. Era un tip. L-am intrebat daca-i plac The Pixies, sa mai spal din umilinta. Nu era cazul dar da, ii placeau The Pixies. M-a intrebat daca imi place Dan Spataru. Si Smokie. Si manelele de calitate. Sau poate Buddha Bar, are patru CD-uri cu ei, dintre care unul nu se gaseste prin Romania. Am dat din cap ca da, are patru CDuri, dintre care unul doar la radio, cate ceva, din cand in cand. Avea multi dinti argintii, cum se faceau pe vremuri, si parul dat pe spate, cu ochelari de soare. Si antiradar, si pe legitimatie o poza cu aceleasi mustati, dar sepia. Cand am coborat s-a bucurat ca mi-a placut muzica lui, muzica buna, si a plecat mai departe.

Apoi am ajuns la Sisley, sa probez rochii. Una care-mi placea mie avea un quelque chose pe la decolteu, un fel de banda de dantela, cat sa marcheze diferenta de nivel. Intr-o parte se cam desprinsese, dar am avut grija sa netezesc frumos si s-o potrivesc ca si cum as fi luat-o si asa, s-o cos acasa, ca merita efortul, era chiar frumoasa. Doamna vanzatoare, zdravana doamna vanzatoare, a intrat peste mine, sa-mi dea o mana de ajutor. Daca s-ar fi pus problema sa-mi dea o palma peste ochi, aia eram. Si cand m-a vazut intimidata de fasia de dantela, a zis: "Domnisoara, stai asa! ridica mainile!" si in secunda doi a rupt frumusete de zorzon, care, cum se spune, ar fi scos rochia din anonimat. Eu m-am albit plina de uimire si regret, dumneaei mi-a zis ca nu-mi vine bine nici asa, a luat rochia si cum nu-i dadeam nici un semn de incurajare, mi-a aruncat, peste umar, argumentul: "clientele o prefera fara aia". "Mai treceti", era numai un zambet, asa ca i-am zis si eu ca da, si oricum nu-mi venea bine.

Chiar as fi vrut

2008-08-07T14:08:00.000-07:00

Mi-as fi dorit foarte mult sa merg in Delta, la Anonim. Pentru bancile tari pe care poti sa si adormi revazand un film mai vechi sau sa tii pumni la gura cascata la cine stie ce-o mai fi. Pentru multe alte lucruri, inclusiv pentru vacile care adorm in drum si bate luna pe ele.

Nu sunt un profesionist al vizionarilor. De cele mai multe ori dau inapoi la filme de vazut in grup dupa ora noua seara. Adorm, poate sa fie orice. Mi s-a parut intotdeauna ca diminetile sunt cele mai frumoase parti din zi pentru vazut filme. Mai ales filme care chiar se cer vazute. Dar n-am vazut nici un film dimineata. Am vazut un singur film singura, inchiriat de la British Council, despre viata lui Oscar Wilde. N-am descoperit niciunul de una singura in fata ecranului, cel putin nu unul pe care sa-l fi incercat pur si simplu de curiozitate sau plicts. Ca oricare, am dat de filme bune pe la televizor, la ore tarzii, de cele mai multe ori prinse de la jumatate. De-asta putinele filme pe care le-am vazut se leaga de si mai putinii oameni care s-au luptat cu indaratnicia mea si m-au momit sa stau cuminte cu o stacana de cafea in fata, langa ei. Au fost filme pe care le-as rula in continuu si care imi deschid mereu o pofta de altele, care sa aduca cu ele.

Mi-ar fi placut de data asta sa stau cuminte, chiar cu o multime de necunoscuti, si sa vad tot. N-as mai fi dat inapoi. Si cand as fi plecat, la sfarsit, mi-ar fi parut rau, ca de fiecare data.

Uzuale

2008-08-07T10:15:00.001-07:00

O agitatie de lucruri mici, care, urmand legile firii, in astfel de conditii tind sa-si piarda forma. Stiu ca lentoarea e un remediu sigur in retusul periodic al contururilor. Am gasit-o in cateva romane istorice de data recenta si in cateva dupa-amiezi lesinate, in plin soare si program de lucru nefentabil. Era de fapt un inlocuitor de lentoare. Adevarata si eficienta lentoare mi s-a aratat in alte dupa-amiezi, tot inabusitoare, cand casa era rece si ora patru dupa-amiaza masura o gramada incalculabila de timp. In functie de varsta, se lasa masurat, cu aproximatie, in capitole din Dumas, Jules Verne si Proust. Mi-ar placea sa aproximez din nou. Si sa am o camera de vara, rece, in alta parte.

le cheveaux aux quatre vents

2008-08-03T13:22:00.000-07:00

A trecut exact o saptamana de cand am inlocuit cafeaua de pe plaja cu paharul de amareala de la tonomat. Un singur comentariu: toata saptamana am avut piesa asta in urechi:

Mi-e sila

2008-07-02T14:09:00.000-07:00

Un om de bine si cu chef de glume idioate mi-a facut o mica mizerie pe net. S-a gandit sa-mi faca un cont intr-o retea sociala. Aflu de acolo ca sunt indragostita, bisexuala si cu doi ani mai tanara. Genul asta de indivizi nu merita nici macar sa treci pe langa ei. Cine stie de cand sta postata fisa asta biografica despre mine, cine stie la ce s-or fi gandit multi dintre oamenii care au citit-o si au trecut de atunci pe langa mine, cine dracu stie daca are vreun rost sa mai spun ca sunt niste prostii aruncate acolo de un om care nu-si mai merita numele din moment ce-si bate joc, pe furis, de al altuia. A fost nevoie sa ma loghez si sa insist sa blocheze contul. Nu am nici o garantie ca se va intampla asa ceva.
Or sa se gaseasca sigur multi care-or sa sara sa-mi spuna ca fac din tantar armasar. Sau amuzati de confuzia cu mult potential erotic la mijloc. Mi-e sila si de unii de altii. Atat de sila incat ma gandesc serios sa-mi iau jucariile si sa plec cu totul dintr-un spatiu care face asta posibil.

Inghetata si cocalari

2008-06-23T08:48:00.000-07:00

Pe undeva prin centrul Bucurestiului. Mai exact prin spatele centrului Bucurestiului si mai precis in drumul meu spre casa. Printr-o caldura cum numai in cele mai geroase dimineti am visat, inaintez. Un frigider cu inghetata pe care-l vad urias face calea spre casa mai scurta cu cel putin 200 si ceva de metri.Langa el un cazino. Langa el un cocalar. In maieu. Skinny cocalar, printz de colt de dupa blocurile din spatele centrului marelui oras. "Cartea mea de vizita, o suta de euro". Asta e refrenul lui. De emotie mi-am scos ochelarii de soare.Si dup-aia mi-a venit cumva peste mana sa mai mananc inghetata, dar am zis ca nu pot sa stau ca proasta, sa se topeasca. Cocalarul a trecut mai departe, cantand. "Cartea mea de vizita, o suta de euro". Sa se stie cine e printz la non-stop. Niste cocalaritze cu toarte mari de aur si colanti sumetiti pana la genunchi se lasau si ele intr-un shold la coada. Inghetata era atat de rece ca nici nu i-am simtit gustul.Sa mai vreau la Palermo in vacanta vietii?

Completare. Si dup-aia am gasit asta:

Exista

2008-06-20T18:28:00.000-07:00

Si asta pentru ca asa vreau eu, si i pentru ca pe marte s-a gasit gheata si mai ales pentru putinele femei care sunt frumoase si cand fumeaza si cand lasa lucrurile sa treaca, as if everything 's always ok.

La insistentele publicului

2008-06-20T11:59:00.000-07:00

Asta trebuia sa fie musai aici. N-am comentat, am executat.

guilty pleasures

2008-06-20T10:55:00.001-07:00

Vederea periferica

2008-06-14T03:31:00.001-07:00

Acesta este un mangostan primavara:

Si acesta este fructul lui, in miez de sezon asiatic:

Despre el-si multe alte ambiguitati-povesteste o divina impostoare intr-un roman mexican cum nu se poate mai curat borgesian: "Imblanzirea divinei egrete", Sergio Pitol, editura ART. O carte cu personaje nesuferite care creaza dependenta.Incepe de la asta:

"Un scriitor batran se pregateste sa inceapa un roman. Citeste, la inceput fara prea mare entuziasm, mai apoi cu un real dezgust, doua sau trei paragrafe dintr-n capitol si, cuprins de o senzatie sora cu spaima, inchide volumul cu dorinta de a nu-l mai deschide niciodata, cate zile o mai trai. "

In centru e Gogol, sarbatorea carnaval si cititorul monomaniac. Despre toate astea, inclusiv despre Roma si Istanbul, povesteste un anume Dante.

In al 13-lea ceas

2008-06-14T02:14:00.000-07:00

Cu toata familia, cu o sfarseala care nu prevestea nici umbra de surpriza, cu picioarele sprijinind marginea mesei, a lene infinita, m-am uitat la meci. Dupa ce mi-a stat inima in loc la aceleasi faze care au zapacit toata suflarea infipta la terase, a urmat bomba serii: se marita sora-mea!

Scurt

2008-06-10T15:02:00.000-07:00

Koop. Island Blues. Cam tot ce s-ar putea preta. Cautati. E personal. Imi place de ea.

Top 3 Bookfest

2008-06-09T12:51:00.000-07:00

Mi-a placut la Bookfest. Cand e lume lume multa, e rau ca e aglomerat. Cand e aerisit, e rau ca nu se mai inghesuie lumea sa citeasca. A fost aerisit si a fost si lume, dupa zi si dupa caz. Cine a vrut sa vina pentru carti, a venit si nu cred ca a avut prea multe dezamagiri. Cine a vrut sa vina pentru reduceri, mai bine ar fi asteptat Kilipirimul. Am auzit oameni plingindu-se de zarva din jur: tirgul alimentar, terasele, mirosuri de mincare, altele. Pe multi dintre ei ii aud de regula zbatandu-se sa aduca cultura in strada. Dar aici e vorba de topul meu si nu de varii idei de strada.

Non-Fictiune:

1.Borges-o viata. Edwin Williamson, Rao
2.Istoria corpului. De la Renastere la Secolul Luminilor. coord. Georges Vigarello, Art
3. Incotro merge istoria Romaniei, TRU, Humanitas

Fictiune straini
1.Aventurile lui Augie March, Saul Bellow, Polirom
2.Fugi, Rabbit, John Updike, Humanitas Fiction
3. Billy Bathgate, E.L Doctorow, Leda Corint

Fictiune romani
1.Povesti de dragoste la prima vedere. Humanitas
2.Cu inima smulsa din piept. Radu Paraschivescu, Humanitas
3. Proza cu amanuntul. Dan Lungu. Polirom(reeditare)

Something old, something blue

2008-06-05T15:04:00.000-07:00

Cornel Dinu.

2008-06-04T13:48:00.000-07:00

Maine, 5 iunie, la standul Minerva, ora 14.oo, ofera autografe pe romanul sau autobiografic, "Zambind din iarba"-partea intai.

In prefata romanului, Fanus Neagu incheie recomandarea cu urmatoarea concluzie:

"Astazi, locotenentul de atunci este chestor (in rezerva) si scrie carti. Scriind, urca in arborii misterului asa cum urca in copilarie in Turnul Chindiei. Nu scrie cu condei de trandafir sau cu condei de vitza. Are un stil ironic, abrupt si uneori neprecaut. Si totusi, ce zvelte semne ale mirarii stau la izvorul povestilor sale."

Un astfel de semn il propune autorul inca din primele pagini ale primei parti a romanului:

"Mi se pare chinuitor de asemanatoare nedescifrarea clipelor dinaintea mortii, ca si acelea cind, plecind de la san, vezi, deschizand prima data ochii. E o venire si o plecare din ceva care ne este inca de neinteles. Nu se poate sa nu fie intre aceste ... doar citeva clipe o legatura mai mult decit...o viata. Ma provoaca mereu acest gind. "

Tattoo news

2008-06-04T13:27:00.001-07:00

Se poarta tatuajele pe laba piciorului: stelute si semnaturi. Din trei una: fetis sandalier, privire de pension sau ochi masculin. Too late to chose, dar voi urmari fenomenul in continuare.

I see, you, Julio

2008-06-04T13:20:00.000-07:00

In Buenos Aires o pustioaica face autostopul iar acest fapt devine brusc senzational de important la Bucuresti, cind se lasa oboseala peste tot si nimeni nu doarme, de fapt.

Incepe!

2008-05-31T03:06:00.000-07:00

Necesitati de sector

2008-05-30T12:48:00.000-07:00

Vom vota. Sau nu. In primul caz, recomand o recomndare postata pe un blog de un cetatean de bine. In esenta, un bun primar trebuie sa se intereseze de necesitatile sectorului. Cultura mea politica se simte mult mai implinita. As vrea sa-i multumesc pe aceasta cale domnului votant anonim. Fie ca nimic sa nu va lipseasca, indiferent in ce sector v-ar presa necesitatile.

Sa dormi

2008-05-27T13:48:00.000-07:00

In Elvetia exista niste clinici de intinerire prin somn. Pacientului i se induce un fel de coma de trei saptamini dupa care se trezeste mai tinar cam cu zece ani. Tenul se regenereaza miraculos, nu trebuie decit sa stai cuminte. Am aflat ca metoda era in voga acum vreo doi ani. Prietenii mei mi-au spus sa stau linistita: pina crestem noi mari si cu riduri or sa inventeze aia pastila. Gata cu crizele meta. Doar ca ei prefera sa se retraga in provincie cu tot cu riduri. Eu n-am decit sa le dau telefoane din centru si sa sustin ca la cincizeci de ani femeia abia se trezeste. Iar ei or sa ma aprobe cu o mica precizare: abia se mai trezeste. Daca prietenii mei ar fi fost toti baieti le-as fi dat dreptate la rindul lor.

Trei

2008-05-19T13:44:00.000-07:00

Strada Avram Iancu, Strada Lucaci, Strada Fetitelor. Ar fi trei pretexte cu totul ofertante sa te apuci de scris, dar mai bine sa te plimbi acum si sa povestesti la iarna, desi nici viceversa n-ar fi de ici de colo. Au tei mari care fac bolta peste ele si a inflorit lamaitza prin curtile oamenilor. Vara peste toate, case pentru care as sfida inertia mutarii si seri linistite. Rar, musafiri pasnici si de-ai casei iesind pe poarta. Oameni care par fericiti, si-n vizita si pe la casele lor. Mai incolo mahala, puradei care chinuie cainii prin gard, tranvaie, bodegi statute si femei cu copii. Sper sa mai tina. Orasele din oras se vad cel mai bine pe intuneric.

Cum am incalcat regula

2008-04-14T12:52:00.000-07:00

De la o vreme incoace n-am mai scris aici despre carti. M-am hotarit la un moment dat sa dau subiectul pur si simplu de-o parte, tocmai pentru e cel mai tentat, si sa vad ce altceva se mai invredniceste de a fi povestit. Am facut un fel de exercitiu de iesire din tema. La care ma intorc in seara asta, fortata de o carte care rupe regula. Inainte de spune cite ceva despre ea, o sa spun ca e una dintre cele mai frumoase traduceri care mi-au cazut sub ochii in ultima vreme. Sau mai bine, ca e una dintre putinele carti care mi-au ramas vreodata in cap pentru ca se vede ca au fost traduse si tratate cu dragoste. Vorbesc despre "Mantia de stele", scrisa de Milorad Pavic si tradusa din sirba de Mariana Stefanescu, la Editura Humanitas. Atit de mult mi-a placut limba pe care a descoperit-o traducatoarea, ca am lasat cartea din mina si am inceput sa caut prin biblioteca celelalte romane de Pavic pe care mi le luasem mai mult de curioasa decit de stiutoare. "Dictionarul khazar", "Ultima iubire la Tarigrad. Indreptar de ghicit" si "Peisaj pictat in ceai". Toate sint traduse de ea, fiecare la alta editura (Nemira, Paralela 45, respectiv Univers) .

"Pe vremuri, ca sa-ti citesti ursita nu te slujeai doar de cartulii precum "calindare necurmate", "visatorii", "horoscoape", "gramovnice" ori "planetarii", ci de asa-zisele "pisticuri". Pisticul era denumirea data acelui oracol scris de mina, un bucvariu cu proorociri care pe vremuri avea mare cautare in Grecia, Egipt, Spania. Apoi s-a raspindit si pe alte teritorii. Cuvintul "pistic" in slava veche inseamna "cel adevarat, cel neaos" si vine din greaca. Iar in atare imprejurare se infatiseaza ca o lista de cuvinte-cheia cu ajutorul carora se pot prezice visele. Dar, spre deoebire de "visatorii" pe baza carora visele prezic realitatea, pisticul va prezice pe baza acestor realitati ceea ce urmeaza sa visati"

E, pentru mine, un fragment in care citesti cam toata grija de care poate fi in stare un traducator pentru firul limbii din care e facuta o carte si o poveste. Si e inceputul unui capitol care poate fi la fel de bine citit ca o povestire, sau si mai bine, ca un poem, cumva suprarealist, despre lucruri care leaga numai ele stiu cum, vieti straine una de alta .

Declaratie de iubire

2008-04-14T09:32:00.000-07:00

Fac o petitie prin care cer -si ma ustura sufletul sa cer-desfiintarea taxiurilor, a indispensabilelor si binecuvintatelor taxiuri. Fac asta pentru ca, asemeni milioanelor de dependenti de pe fata pamintului-si nu doar de taxiuri-ma trezesc, in momentele de luciditate, adica ajunsa la destinatie, cu un conflict interior cu care-mi vine sa dau de pamint, doar doar mi-oi baga si eu o data mintile-n cap, si nu doar mina in buzunar, de fiecare data cind se impune sa ies din casa.

Azi a plouat, cred ca la ore diferite in locuri diferite din oras, daca e sa ma incred in sursele cu care m-am conversat despre vreme pina la inchiderea editiei. Mi-as fi dat un premiu daca reuseam sa fac figura aia din filme, cu ea care alearga prin ploaie si se pierde apoi in marea de oameni care asteapta metroul, in Paris, evident. Nu stiu cum, dar irezistibil mi se pare de fiecare data cliseul hollywoodian, cu ea care opreste taxiuri cu umbrela, cu tocurile, cu puterea mintii, le opreste si sare in ele, pur si simplu, si gata, e fericita. Iubesc taxiurile si le-as termina, ca un control-freak panicat de dependenta, ca ultimul cartofor in dimineata in care si-a pierdut casa, ca o femeie iresponsabila care nu e in stare sa-si termine si ea scoala de soferi. Si crizele sentimentale la contacul cu transportul, pe care nu poate sa-l sufere in comun.

Ok, am zis ca nu postez asta

2008-04-03T14:59:00.000-07:00

But still

Am avut o zi grea, asa ca se poate, nu ? Nu?

Pentru zile ca astea

2008-04-03T11:40:00.000-07:00

Cind din ce in ce mai bine stii ca din ce in ce mai putine lucruri ti se permit doar asa, de placere. Ca poti sa te incapatinezi, dar de fapt nu faci decit sa minti si atunci trebuie sa dai cuiva dreptate. Cel mai trist e ca majoritatii.

Evidente

2008-03-29T19:22:00.000-07:00

O jumatate de luna si o problema de diferenta: oamenii solutie si oamenii problema. De fiecare data, prima categorie se converteste la a doua.

electrocardio

2008-03-29T04:00:00.000-07:00

Un fel de briza, blocurile au, slava domnului, lumina pe ele, dimineata a inceput la fix, totul e, asadar, bine si nimic altceva nu s-ar potrivi:

Pentru ea

2008-03-27T14:58:00.000-07:00

O sticla de apa plata cumparata in ultimul moment de pe peron, geanta cocotata cu putin ajutor deasupra scaunului, ochelarii si gata, asa o sa fie. Ultima data am fost copilot, si da, am nimerit iesirea din Constanta, de data asta prevad scenariul redus o fraza mai sus. Si nimic nu se va compara cu saptamina in care te trezesti cind vrei tu si dai cu ochii de ea, chiar daca nu e vara, chiar daca stii ca nu va fi cu totul si cu totul a ta!

Nostalgii cu pescarusi

2008-03-27T14:43:00.000-07:00

but I know from... and I know from...that tonight will be fine will be fine for a while. Cam asa era, si in camera nu era nimic, nu tu rafturi, nu tu masa. O fereastra mare pe care noaptea cerul se vedea rosu si pescarusii. Avea ciorapi verzi si un interes aparte pentru cursurile care incepeau dupa ora doua. Putini prieteni. Poze lipite pe usa de la balcon. 19 ani. Tot for a while.

Ursul de punga

2008-03-26T16:16:00.000-07:00

Mi-a placut de ei. Nu supot gastile care fac scandal prin trolee, in fine, sint novice cu transportul in comun, dar astia erau alceva. Pe ghiozdane scria Rapid, le sclipeau ochii, le si alunecau, cumva si timid si firesc, erau prieteni si-si numarau banii. Era si o fata, blonda si cu ochii rimelati, sora cu unul dintre ei si iubita altuia. Pe linga ea erau niste copilandrii-catelandrii. Ea facea fite, el o ameninta ca o lasa la prima statie, ei nu-i venea sa creada. Restul isi dadeau coate, plimbau de la unul la altul o plasa cu un urs de plus urias. Faceau loc fiecarui om care urca, dar doamnele isi faceau gura punga cind rideau. Apoi a inceput seara. Si alti oameni au ris, si doamnele probabil continua sa adune in continuare riduri de expresie.

Dupa un timp, ursul de plus o sa faca o calatorie pe bancheta din spate undeva la tara sau in alta pare, la parinti, la matusi, intr-un loc in care se stringe praf, desi se matura cu grija. Si atunci doamnele vor zimbi ingaduitor.

Cosmo-pain

2008-03-26T15:24:00.000-07:00

Am amestecat pe ziua de azi un roman rusesc cu unul scris de un englez despre obiceiurile de ghid turistic ale francezilor, plus o carte in cinstea betiilor adinci si profund feminine scrisa de o surprinzatoare scotianca, A.L Kennedy-nominalizata anul asta la Orange Prize, sa facem totul cum se cuvine-Din toate astea cel mai tare persista durerea de spate-iau Aulin, care cica e interzis in tara producatoare-si asa o senzatie prietenoasa de dinainte de somn. Despre scotianca, next post, despre efectele Aulinului, mi le doresc spre binele si puterea de a te agita zilnic, de preferat fara perturbarii clinice. Frigul asta chiar nu se potriveste cu nimic.

No fun

2008-03-25T12:09:00.000-07:00

Stiu ca blogul asta risca sa se transforme intr-o videoteca, dar probabil ca verbozitatea din rest o cere:

Fara probleme

2008-03-21T12:48:00.000-07:00

Haha..s-a facut vineri, ca-ntr-un banc arabesc cu un magar si o morala. Si lumea incepe sa bizie, cum stie ea mai bine. Week-end fever: se face, asadar, abstractie de teancurile de pe masa, de pe sub masa, niciodata de ale de bani, pe care ii ai, nu-i ai, pina la urma tot ii ai, si daca nu-i ai, cam cind a fost asta o problema? Sa fie Sonic Youth, sa fie Jesus and Mary Chain? Sa fie Sonic Youth, si uiikend, fara gluma.

Niste slabiciuni de grup si de regula

2008-03-18T14:39:00.000-07:00

Si mai e ceva. Un sentimentalism menit sa rezolve tot, un rest pihlit de conversatie dupa care te faci frate cu toata lumea, numai sa se termine. Nu se termina niciodata, iar naivitatea cuplata cu oboseala nu ajuta nici macar sa dai peste un program bun la tv, after hours. Sa ne asumam descoperirile, sa le schimbam ca pe timbre, la bar, cit timp se elibereaza o masa- chiar nu conteaza pentru cite persoane.Poate ne prindem la un moment dat ca ne documentam greselile ca ipohondrii simptomele clinice, doar asa, dintr-un fel de perversitate comfortabila, asta e cuvintul. Asta inteleg eu prin fondul comun de lasitate.

O chestiune de virsta si de marime

2008-03-18T14:19:00.000-07:00

Era o fetita de patru ani, nu cred ca avea mai mult. Era slabuta si bruneta, imbracata in roz, cu o caciula indesata pe cap. O tira bunica-sa prin autobuz. "Nu ma aduce aici la oameni. Nu-mi place unde sint oameni. Imi iei multi cartofi prajiti?", a intrebat-o mai incolo pe femeia care o tinea de mina. "Nu, iti iau o portie mica". "Dar nu-mi plac portiile mici".Fetita tinea mina la ochi. Intreba daca mai e mult. Femeia o impingea pe scaun. "Nu poti sa maninci tu o portie mare." Si dup-aia a venit raspunsul pentru care cei mai multi au nevoie de o viata pina sa-l dea si inca una pina sa-l priceapa: "Si ce daca? "

Sunnysky

2008-03-12T15:14:00.000-07:00

Am lipsit pentru ca am fost fortata. Am internet prin RDS si asta spune tot. (Chiar daca-mi platesc facturile) . A trecut o luna de cind erdeeshii mi-au boicotat blogul. Azi Vodafone a luat-o razna. Ceva pentru cazurile mele de urgenta, atit de silly ca nici macar nu stat sa ma gindesc de doua ori inainte sa zic ca e una din gaselnitele cu care in ultima vreme imi dezmortesc creierii:

Cumarveni

2008-02-05T12:34:00.000-08:00

Am facut-o si pe asta

2008-02-04T14:31:00.000-08:00

Aceasta invitatie chiar merita scoasa din plic si trimisa mai departe. Cred ca se vede clar ca nu am trisat: cea mai la indemina carte, pagina 123, se sar primele cinci fraze, incepe:

"Astfel infasurat, il legana in brate ca pe un copilas, si privi frumoasele imagini din noua carte cu poze, care se afla intre celelalte daruri. Ea se suparase foc-ceea ce nu prea ii era in fire-cind nasul Drosselmeir rise cu pofta, necajind-o ca alinta un prichindel atit de pocit, si, amintindu-si ce gindise cind il zarise prima oara pe micutul Spargator-de-Nuci, spuse foarte curioasa:

_Cine stie, draga nasule, daca tu, de te-ai gati ca dragutul meu Spargator-de-Nuci si te-ai incalta cu cizmulite atit de frumoase si de stralucitoare ca ale lui, cine stie daca macar atunci ai arata atit de frumusel ca el.

Maria nu pricepu deloc de ce parintii risera cu atita veselie si de ce consilierului de curte i se inrosi nasul si nu mai chicoti atit de voios ca inainte. Trebuia sa fi fost vreo pricina."

Urmatorii, va rog eu frumos, gata cu mistourile:

Mimi,
Huck
Povestitorul
Da Schmuuuuupi, si tu. Fara galagie, da? Schmupi, cu tine vorbesc!

Putina indiscretie

2008-02-03T05:40:00.000-08:00

Sintem o casa de femei si asta ne ocupa tot timpul.

Ce sa mai zici

2008-02-03T05:31:00.000-08:00

Oale: supa de galusti, pilaf, tocanita de ciuperci, friptura de curcan si caprioara. Portocale, placinta cu brinza, ciocolata, o galeata cu muraturi. O sticla de vin si o agenda in care sa-mi organizez mult mai bine viata. Ma uit la ele si ma conving, ca de fiecare data ca parintii astia sint o rasa pe care n-o s-o inteleg niciodata. Reciproca ramine, tot ca de fiecare data valabila.

Get real !

2008-01-29T13:06:00.001-08:00

Sa nu ne intelegem gresit

2008-01-29T11:39:00.000-08:00

"Explica-mi dumneata asta, Milena, invatatoareo! se ruga Kafka intr-o scrisoare, si daca nu incurc lucrurile, e ultimul rind pe care i-l scrie in ziua aia. Cind se pune cite o dorinta ca asta de sincera de-a curmezisul situatiei de fapt, lumea se face la loc usoara si opalina, ca spuma de detergent cind o tii in palma si miroase frumos . Esti bad si mad like Jesse James, esti Huck , dar stii despre ce e vorba, si rizi si dup-aia-ti vine sa tot rizi chiar si cind-si mai ales atunci- ar trebui sa fii, de fapt, periculos!

29 ianuarie 2008

2008-01-29T10:57:00.000-08:00

Am citit pe undeva despre raul de la mijlocul iernii. Nu scria cum se manifesta si de ce e, era pomenit ca si cum, daca restul cauzelor sint excluse, despre el trebuie sa fie vorba cind ceva nu se invirte tocmai rotund. Pe altundeva am citit despre periplul lui Avram, Abraham sau Ibrahim, depinde de surse, si povestea era reconstruita mergind pe drumurile de azi. Prin Iran, Siria, Irak, Israel, Turcia, tot felul de urme, cine sa mai stie care sint inventate si care nu. Peste tot era razboi, si totusi, francezul (Renee Guitton) care a scris cartea, (Abraham, printul lui Dumnezeu, ed.Minerva) le cauta si le pune unele peste altele, cu intelegere. Subliniind pasaje si scuturind capitolele, m-am prins de o chestie dezarmant de banala: la noi e pace. De regula n-ai cum sa te gindesti la "pace". Nu te prea priveste, e ultimul lucru despre care, sa zicem, ti-ar veni sa scrii in jurnal. E din coloanele de politica externa sau din bancurile cu pisici de hipioti. De fiecare data cind ma gindesc la oameni pe drum, raul se duce dracului. Nu mint!

De la mine din familie

2008-01-21T13:59:00.000-08:00

Adica, ce credeati, ca io n-am rude care merg de revelion in Dubai?!

Matusa mea, caci despre ea este vorba in partea dreapta a momentului Kodak, a scris o carte intitulata "Manualul fermierului.Despre sanatatea oilor si a caprelor". Totodata, a avut buna inspiratie de a o ilustra cu cugetari de Nicolae Iorga si Anton Pann. Mi-aduc aminte doar de doo:
"porcul nu e apreciat decit in farfurie"
si :
"unii cred ca indreapta magarul ridicandu-i urechile"

Une femme, after all

2008-01-21T13:37:00.000-08:00

Oh, Jeniffer

2008-01-19T13:39:00.000-08:00

A few don'ts , vorba lui Pound

2008-01-19T13:14:00.000-08:00

He said , Marie
Marie, hold on tight. And down we went.
_One must be so careful these days, adauga Eliot.

But nooooo one keeps a secret, noooo one keeps a secret cinta niste fete. Pacat ca pozeaza aiurea. E cam greu sa te mai si abtii!

Daca ai avea un vagon de tren

2008-01-16T16:18:00.000-08:00

"Intr-un ghiveci mai generos s-ar putea pune chiar si vita de vie." Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Si rotile ar fi adinc betonate in pamint, cu iarba crescuta in jur, cit sa nu poata fi impinsa sandramaua pe timp de noapte, cit ai crede ca esti "A nomber one, top of the list".

Si dup-aia, nimeni nu ne-ar lua casa. Nu s-ar pune problema. N-am folosi cuvinte ca: "potrivit", "puncteaza", "diZabilitati", "proze", "relateaza" si "PRESTIGIOS". nICIODATA "IN CHEIE POST WHATEVER".

Ma voi retrage deindata

2008-01-16T16:03:00.000-08:00

Mama avea o camasa de matase bej. Eu aveam 13 ani.Mama avea musafiri de primit, eu aveam 13 ani si o pereche de blugi negri. Mama avea un ondulator de par iar eu aveam un diriginte sadic. Cine se pupa vineri seara la geamul de la etajul patru al scolii si-o lua la palma cu liniarul metalic de la domnisoara Corina. Domnisoara Corina era blonda si pufoasa si atit de amabila . Ma duceam sa-i cer cu imprumut liniarul. Ma intorceam si apoi plecam acasa cu palmele inrosite. Camasa bej facea falduri, blugii ma stringeau de fiecare data si parul meu incis cu fieru mirosea frumos a gel. Domnisoara Corina si dirigu s-au insurat. Ce frumos a fost!

Niste stricate

2008-01-15T11:57:00.000-08:00

Bine ca s-au inghesuit ele repede, in fata. "Tot felul de timpenii se intimpla pe lume".Gogol. "N-am inteles niciodata exhibitionismul asta. Cu totul neplacut."Alina

Ce pot face doua miini dibace

2008-01-15T11:52:00.000-08:00

Pe cit punem pariu ca e Karl?

Cu adevarat l

2008-01-15T11:19:00.000-08:00

Nu pot sa scriu pe blog chiar toate mizeriile.Totusi, esential ramine ca suma de 1,6 miliarde de dolari nu mi se pare una fabuloasa, ca n-as putea sa ma mai uit in oglinda daca mi-as schimba culoarea parului si ca am o rabdare rar intilnita cu care consum zeci si sute de pagini maculatura saptaminal, deci zilnic(chiar n-as putea sa scriu ca citesc "toate cacaturile", sint totusi la mine pe blog: miaumiau virgula miaumiau)

Azi am fost fortata sa reunosc ca toata viata mi-am dorit sa seaman Lucy din Dallas. Evidenta ca nu am facut-o. "Auzind una ca asta Ewbank a tras atit de tare din pipa, incit sprincenele i-au disparut in breton." (nu stiu cum se spune breton in engleza. Australiaaustraliaaustraaaaaliaaa....)

Vreau NON-STOP in casa scarii pentru TOT!

Suday Morning

2008-01-14T10:24:00.000-08:00

Am gasit-o cotrobaind dupa altceva si cind ma uit la ea simt cum mi se umple inima de importanta lucrurilor pe care le fac atunci cind le scriu!

Pe ce ma bazez

2008-01-14T09:47:00.000-08:00

Micropop fara ocazie

2008-01-14T09:19:00.000-08:00

Mi-am adus aminte de o zi plina cu popcorn si cu ploaie, o zi in care drumul pina la libraria mea preferata era o aventura teribila, ziua in care m-am intors acasa cu blugii uzi pina la genunchi, cu pofta de cola si chef sa se faca duminica dimineata. De ce n-oi fi scris eu in ziua aia despre ziua aia?

In aceeasi logica a suspendarii lucrurilor despre care vrei de fapt sa scrii, ma voi trezi peste citeva luni gindindu-ma la banala zi de azi. Si probabil ca-mi voi aminti cum am incercat sa-l sun pe Eminescu toata ziua, cum m-am oprit vreo cinci minute in intersectie gindindu-ma daca sa-mi iau bilet de tramvai sau avint spre primul taxi, cum am descoperit eu descoperirile lui Stoichita despre carnaval si citeva lucruri in plus despre sinele meu nomad.

Stiu ca lucrurile intimplate azi se vor intimpla cu siguranta abia la primavara,

la fel cum stiu ca lumea se expandeaza ca floricelele de porumb atunci cind imi caut panicata mobilul prin geanta si dau de Moleskinele meu

in care scrie tot ce-o sa se mai intimple pe la vreun moment dat.

Ca la radio

2008-01-12T14:22:00.000-08:00

"ride rafinat si incet cum rid femeile la radio".

Am avut totusi citeva idei bune de cind a inceput anul. Una dintre ele a fost sa-mi petrec noile zile de iarna cu cartea din care am extras cu delicatete rindul de mai sus. Intrega tagma a "femeletelor" vizate mi-a trecut, ca la un semn prin fata ochilor. Brusc mi-am dorit sa incerc si eu.

Gasesc ca e un mod foarte placut de a face noi descoperiri despre tine , ca sa nu mai vorbesc de ceilalti. Un alt mod, la fel de agreabil de a cunoste un om este o veche intrebare, pe care, odata cu trecerea anilor, tindem s-o uitam: "Tu cu cine semeni, cu mama sau cu tata? "

Daca as fi barbat, mi-as alege nevasta numai daca ar sti cum rid femeile la radio.

P.S Cartea se numeste "Ochi de pisica", e scrisa de Margaret Atwood, publicata la Corint, si nu e despre cum rid femeile la radio ci despre o femeie care, evident, ar trece testul, daca as fi eu barbat.

Imposibila hibernare

2008-01-12T13:47:00.000-08:00

Anul asta a inceput chiar foarte bine : curcubeu vazut in prima zi, mare la fel, drum cu masina inapoi, pe autostrada soarelui fix cu citeva ore inainte de potop, noroc la carti si doua saptamini, aproape in care n-am inregistrat decit un dezastru : Uitind eu, pe timp de noapte, masina de spalat pornita, am uitat si furtunul de scurgere aruncat pe jos. Inca nu-mi explic ce inger a vegheat sa nu intre toata apa aia -(era multa, am vazut dimineata balta de detergent uscat, intinsa pina sub laptop)-in prelungitorul care statea tot pe jos, la locul lui, dar intimplarea ma face sa cred ca, DA, EXISTA.

Noaptea trecuta n-am mai spalat. Am visat marea si de cit era de frumoasa am vrut sa-i fac o poza, dar nu se mai vedea nimic cind incercam s-o prind . Linga ea era un urs transparent umplut cu lumina. Era urias. M-am trezit la ora 2, ceea ce inseamna ca am dormit cam 14 ore. Cred ca de fapt am hibernat.

Nu-mi place iarna post-festum. De fapt nu-mi place ca are lungimea unui anotimp. Mi se pare ca nu i se potriveste. Nici mie nu mi se potriveste, si nici sa hibernez nu pot decit o noapte pe week-end.

Serbarea de sfirsit de an

2007-12-29T13:03:00.000-08:00

Deocamdata o repetitie. Invitati speciali The Pogues si miss Kirsty McColl. She truely regrets she's unable to joyn us dimineata, la plecare. Bagajul e in hol, urarile s-au facut, caci vine un moment cind femeia trebuie sa lase pe tatal si pe mama sa si sa plece la mare. Ladies and gentlemen, Kirsty McColl si Pogues, intr-un numar special despre rezolvari radicale si analize finale!

In incheiere, niste domni care se tin de glume si mi-au stat toata ziua pe cap. Cit timp se dau se ei in spectacol eu va fac toate urarile de an nou. In caz c-or sa tipe mai tare ca mine, nu intrati in panica, sint numai de bine!

12 la 12

2007-12-26T14:26:00.000-08:00

Cel mai spectaculos scor de care am avut parte in ultima sectiune din an. As vedea oricind reluarea:

"Arsenic si dantela veche", singura combinatie posibila pentru o zi atit de speciala. Vechi si de imprumut, comedie, Cary Grant, ce mai, sa-l rulezi la nunta si nu altceva!

Cel mai frumos cadou

2007-12-24T01:42:00.000-08:00

Silent story

2007-12-23T08:34:00.000-08:00

Ceata si frig, vitrine si taxiuri. Mai usor de gasit parca, decit zilele trecute. Oameni au avut ragaz sa umple cafenelele. Si cu toate astea, parca au facut mai putina galagie. Or fi obosit dupa atita alergatura. Sau or fi alergat la caldura, prin magazine, si-au lasat strazile sa respire. S-a potolit orasul si i-a stat mult mai bine. O fata trecea frumoasa si cu plete si din ghiozdan scotea capul o pisica usor plictisita. Sub un jeep topaiau niste pasaruici de iarna. Si vazind atita naturalete pe traseul meu zilnic, mi-am exersat-o la rindul meu, caci nu stiu altii cum sint, dar eu cind vad un pulovar verde intr-o vitrina, vad rosu in fata ochilor!

Silent evening, asadar, dupa o pleasant afternoon sorbita tacticos in pleasant places. O introducere cum nu se poate mai nimerita pentru o poveste care incepe asa:

"In anii de demult, in zilele acelea care s-au sters din amintirea noastra, in timpul mosilor si stramosilor nostri, traia in padurile intunecoase din preajma Muromului un urs fioros, pe nume Kostolom. A bagat in oameni asa o spaima, ca nici un suflet nu se incumeta sa plece in padure dupa lemne, iar copiii uitasera demult drumul dupa ciuperci si zmeura."

Sau asa:

"Auzit-ati vreodata de zmeul Zmeevici? Daca ati auzit, inseamna ca stiti cum arata si cam ce-i poate pielea. Daca nu, atunci am sa va spun o poveste despre el..."

Caci asa incep "Cele mai frumoase basme rusesti", cea mai frumoasa carte care a aparut la noi de Craciunul asta.

Pentru cei care asteapta un telefon

2007-12-23T07:56:00.000-08:00

Daca nu suna, nu va prapaditi cu firea. Prietenii vostri nu v-au uitat. Pur si simplu s-au pierdut pe-aici prin tirg si nici semnal nu gasesc, caci teribile lucruri se petrec acolo:

Dragilor mei colegi

2007-12-22T03:56:00.000-08:00

Sa ne amintim de fiecare data ca, oricit am fi de speciali, nu sintem singurii!

Pentru Huck-lupushorul

2007-12-22T03:31:00.000-08:00

You do come in colours everywhere!Si stii ca iesi bine cind nu pozezei!

Ready for another one? Ho ho ho!

Cadoul pentru Veve

2007-12-22T03:14:00.000-08:00

Legat cu funda sarbatoreasca
Joy and laughter, you spooky little thing !

Plus un pohem despre vocatie si puterea vointei de a avea un cal:

"As vrea s-ajung unul dintre acei
ce trec prin noapte pe salbatici murgi
cu faclele ca niste plete lungi
care le flutura in vintul goanei.
As vrea sa stau in fata ca-ntr-o luntre,
precum un steag desfasurat in jur.
Intunecat, dar cu un coif de aur
sclipind nelinistit.Si-n spate asezati
zece barbati la fel de-ntunecati
cu coifuri, care ca si-al meu sint schimbatoare
cind vechi si oarbe, cind de sticla, clare"

Pentru el trebuie sa-i multumesti si lui Rilke, ca si el s-a gindit la tine!

Al treilea cadou

2007-12-21T14:59:00.003-08:00

Al treilea cadou l-am primit chiar eu si chiar n-as putea sa ma bucur singura de el:

Al doilea cadou

2007-12-21T14:02:00.000-08:00

Tatalui meu, pentru momentele in care are impresia c-as fi incontrolabila cind vine vorba de confort, mai exact de ceea ce-l face posibil, un fragment din "Memoriile" lui David Rockefeller. David isi aminteste, tata, cum arata casa in care s-a nascut el:

"M-am nascut in casa parintilor mei, la numarul 10 al West 54th Street, la data de 12 iunie 1915. Casa lor nu era un castelas cu turnulete, pereti crenelati si ametitoare sali de bal, cum era ce a construita de familia Vanderbilt, dar si de altii, de-a lungul Fifth Avenue, insa nu era nici intruchiparea simplitatii. La acea vreme, era cea mai mare resedinta particulara din New York City, cu cele doua niveluri si cu spatiu de joaca, inchis, pe acoperis. Dedesubt se gasea o sala de squash, o sala de gimnastica si o infirmerie, unde ma nascusem eu si unde se tratau membrii familiei, daca sufereau de vreo boala contagioasa precum pojarul sau oreionul."

Am zis sa inchei aici citatul, cu chibzuinta despre care stii foarte bine ca e al doilea nume al meu. P.S Ma gindisem sa-ti fac cadou lista de cumparaturi a lui Jackie Kennedy, dar am zis ca poate o primesti de la mama, si n-as fi suportat sa n-ai nici o surpriza din partea mea.

Primul cadou

2007-12-21T13:55:00.000-08:00

Pina la Craciun o sa tot adun cadouri de care sa dea cu nasul oamenii care vin in vizita la mine pe blog. Pe primul il ofer tuturor celor care ma solicita in dimineata de simbata, duminica sau luni. Pentru restul diminetilor sau dupa-amiezilor voi cauta alte cadouri. Pentru seri, de Craciunul viitor. Enjoy si molipsiti-va!

For the future

2007-12-21T13:12:00.000-08:00

Daca in pahar as avea sampanie, exact asa mi-as incepe fiecare an.

Prima zi de vacanta

2007-12-21T10:57:00.000-08:00

Calculatorul si cu mine, retina si ecranul. Am stat asa toata ziua, cu el in poala, feeling hungry, stupid and contagious and eating oranges de lene sa ma scot din pijamale si din casa, cit sa-mi cumpar de mincare. Nici cadouri n-am cumparat, nici cu aspiratorul n-am dat, cu nimeni n-am vorbit si nici nu mi-am dorit. Nici de citit n-am citit si de gindit nu mai stiu la ce. A fost o zi fericita. Am petrecut-o linga brad. Imi ocupa tot peretele si e gol. A fost asa o zi frumoasa ca nici nu mi-am dat seama cum a trecut.
Spre deosebire de ziua de ieri, cind am facut slalom prin oras ca s-ajung cu limba scoasa la Concertul de Craciun. Dupa ce am trecut printre dughene cu pijamale, sutiene, gablonzuri si haine masura XXL aliniate in holul Salii Palatului, deja imi palise si pofta si mina festiva. Cind am iesit, se alesese praful de ele. Trist si murdar loc. Banchete pe care ti-e sila sa stai si covoare pe care iti vine s-o iei la fuga de nespalate si decolorate. De proverbiala acustica nici nu mai pomenesc. Dar mai bine nu mai zic nimic nici de concert. Mai bine ma pregatesc sa ma ocup de minunata zi de miine.

Nume pentru nocturne

2007-12-19T14:18:00.000-08:00

La toti primitivii, si la indoeuropeni, am citit, timpul se socoteste pe nopti, iara nu pe zile. Si din toata aceasta socotinta ne-au ramas doar doua sarbatori nocturne in comun. De restul se ingrijeste fiecare. Majoritatea pierzind din vedere aspectul sarbatoresc al grijii. Si al timpului, macar din cind in cind. Numai englezii par sa-si mai aduca aminte din cind in cind, dovada ca si-au pus in dictionar unul dintre cele mai complete si rare cuvinte ever: "a moment".

Give me five

2007-12-19T14:07:00.000-08:00

Sierva Maria de Todos los Angeles, Cayetano Delaura, Holly Golightly, Demon Van Veen, Gilbert Osmond.

This one's 4 tonight

2007-12-17T10:54:00.000-08:00

Un thriller si citeva urmari

2007-12-16T05:33:00.000-08:00

Detinuti care iau cursuri de creative writing si scot povesti incredibile despre rivalitati rezolvate pe culoarele subterane ale unui castel din Cehia. O mama cu trecut de narcomana, profesoara detasata in penitenciar, recupereaza povestea si gaseste, la sfirsit, castelul despre care puscariasul condamnat pentru omor scrisese surprinzator de realist. Un thriller facut cu control si fler, citit intr-o noapte si-o zi mai mult dormita: "Inchisoarea e piatra", de la Tritonic. Surprinzatoare incheieturile povestirii, desteapta formula de pus la un loc "aventura la castel", tensiunea din inchisoare si justificarea eventualelor minusuri prin gaselnita exercitiului literar, care-i permite puscariasului sa produca un "gothic story" alert si credibil pina la ultima pagina.
Mai ca-mi vine sa zic ca salvarea povestilor s-ar putea sa vina de la cartile cu detectivi sau de la romanele fantasy. Cind ma gindesc, insa, ca trebuie sa dai a o parte munti de maculatura ca sa gasesti formula de urmat si-n alte genuri, imi vine sa-mi retrag spusele.

Observatorul fantastic

2007-12-16T05:16:00.000-08:00

"Un trepied de lemn si fier inchis la culoare domina incaperea, sustinind triumfator un telescop din sticla lucioasa si bronz. Imediat linga el se afla un scaun inalt si un pupitru pe care era desfasurata o harta astrologica. Toate acestea erau asezate pe un covor gros de lina care parca te invita sa-ti rasfeti talpile in textura lui moale, cu modele ce reprezentau in culori vii diverse constelatii sau planete care se invirteau unele in jurul altora. "

Asa arata observatorul din Vechiul Regat, in care Sabriel, fiica necromantului Abhorsen, se intoarce ca sa puna capat amestecului celor morti in lumea viilor. Un fantasy cu care sa-ti cresti copiii, sa stie de la inceput ca n-o sa li se dea nimic pe tava si ca, pina si bagheta magica-aici e inlocuita cu o sabie-are arie de actiune limitata. Si citesti si citesti si nimic nu e linistitor, doar cursul povestii intr-o carte groasa si lucioasa la care nu renunti, desi ghicesti prin ea, cum ghiceai si cind erai mic, prin povesti care-ti tineau de cald iarna. S-a pus pe nins. Vreau si eu observator ca Sabriel. Dincolo de castel, hoardele dusmane fac pod peste apa care-l separa de un neam intreg de fiinte puse pe rau. N-am idee ce se petrece dincolo de geamul balconului meu.

Ada's sister, by Vladimir's brother

2007-11-29T11:42:00.000-08:00

Alice Lidddell. Fotografiata de autorul ei, mister Charles Lutwidge Dodgson, reverend at Christ's College, Oxford.

Something so maybe and foxy and fine

2007-11-28T11:13:00.000-08:00

Un fel de soundtrack, in continuare valabil:

Tatuca Tolstoi si Codul rutier

2007-11-27T09:02:00.000-08:00

Mi-au facut un concediu de toata nostalgia, acum ca s-a terminat, mi-au umplut diminetile si, pe timp de noapte mi-au furnizat vise cu BMW-uri busite si cazaci mincind popcorn cu whisky ( jalnic vis ) si jucind la nunti siberiene (ceea ce mi-as dori si mie) . Mi-au dat iar orarul intern peste cap-nu-i zic ceas biologic ca nu e cazul- si nimic nu mai e ca inaite, nici macar ora de trezire, cu tot efortul. Chinul dracului sa opresti telefonul ala care suna la 8 jumate, de fiecare data mult prea tirziu pentru tot ce ai de facut inainte sa pleci de acasa si de absolut fiecare data mult prea devreme tinind cont de tot ce ai facut inainte sa-l pui sa sune. Exista viata dupa concediu? Cu ajutorul taxiurilor si al paracetamolului, cu gindul la mare, ca de fiecare data, si la cadourile de Craciun, da, se poate. Cu gustarici literare la zi potolesc momentan dorul de tatuca si ma mint convingator ca de miine ma culc cu codul rutier in brate. Pina una alta ma feresc cit pot de frig si planuri mai marete de atit. Si eu care eram gata sa jur ca promisiunea cu codul rutier e ultima minciuna din sezonul asta !

Pay back time : part I

2007-11-16T01:48:00.000-08:00

Toata vara m-am perpelit ca n-am pupat concediu sa-l stau pe tot pe undeva pe linga mare. Ei bine,a venit in sfirsit si vremea mea, caci cind sa-si ia omul concediul tuturor viselor aspirational-frumoase daca nu in noiembrie? Ocazie cu care ce sa mai faca omul? Firesc, scoala de soferi.Ma umple de drag si avint noua mea indeletnicire, ocazie cu care i-am dedicat urmatorul cintec, numai bun de proiectat peste autostrada soarelui:

Votka Cola for lovers

2007-10-25T10:05:00.000-07:00

"Pe canapea am incaput patru insi. Oleg imi respira in ureche. Apoi m-a intrebat in soapta:
_Dormi?
_Nu, i-am raspuns tot in soapta.
_Vrei o bomboana?
_Vreau!
Sugeam cite o bomboana Barbaris lipicioasa si ne era bine, ne simteam ca doi complici. Oleg mirosea a mere si a fum de tigara.
_Unde ai calatorit atunci?
_A, a facut Oleg si a fluturat vag mina in aer. Tipa mi-a zis: "Hai la mine" si m-am dus. Mda, eram beat"

Ei doi apar intr-o carte scrisa de o rusoaica pe la douazeci de ani. O cheama Irina Denejkina si e un fel de superstar pe la ea prin Rusia. "Votka Cola" e cartea. Si nu e ce zice marketingul despre ea, insistind pe partea hard-core ( a se citi:"scrie dezinhibat despre sex, droguri etc etc etc) Mi-a placut de astia doi. El are o trupa si cinta ce se aude mai jos:

Gisca : the movie

2007-10-16T13:28:00.000-07:00

Pentru ca mi s-a dat, impart cu vizitatorii, in speranta ca nu fac parte din nici o organizatie pentru protectia animalelor si a primarilor:

Matineu cu dihori

2007-10-14T14:44:00.000-07:00

Lecturile de simbata dimineata, avind in vedere intimplari specifice serii de vineri, se desfasoara dupa legile Hallmark: confort, lene, sosete dublu-flausate. Ceea ce nu inseamna ca nu pot ridica probleme. Exemplu:

"O pereche de nadragi si o haina lunga se evaporasera de pe umerasul apartinind lui Ramas Mofluz, crescatorul de dihori, iar haina inca mai avea dihori vii prin buzunare. Si cine, cine intrase la Flamindul Zarva pe fereastra dormitorului si-i rasese barba, care fusese atit de lunga de si-o putea indesa in bracinar?"

E una dintre cele mai potrivite intrebari care pot fi puse intr-o astfel de dimineata. Numai intr-o astfel de dimineata! Desi am cautat mai departe acelasi gen de provocari, in aceeasi carte, nu m-am mai ales cu nimic. Dar cu ocazia asta m-am gindit care ar fi profilul de fan Terry Pratchet. Categoria de virsta peste 25 de ani.

Scrabble pe bune

2007-10-14T14:28:00.000-07:00

Se numesc litere berlineze. Le-am descoperit azi, ordonate de Alfred Doblin, cum nu se poate mai pe gustul meu. Sper doar sa ramin cu aceeasi senzatie si dupa a doua jumatate a raidului prin Alexanderplatz.

Stiri de sezon

2007-10-14T04:55:00.000-07:00

O motocicleta de culoare improbabila se ia la intrecere cu un tramvai. Pe un primus se fierbe ceaiul care nu va fi niciodata baut, caci teribile lucruri urmeaza sa se intimple. Un cetatean cu nume terminat in "kov" povesteste precipitat intimplari legate de un teatru aflat in fierbere din pricina unei misterioase montari, iar un motan tarcat sfisie, cuprins de turbare, perdelele din biroul directorului respectivei institutii.

In tot acest timp, un functionar la o fabrica de chibrituri primeste, in loc de leafa, produse ale companiei al carui angajat e si, drept urmare, ajunge sa alerge innebunit dupa seful sau, care, surprins cu coltul ochiului pare spelb, dar se dovedeste a fi, la urmatoarea scrutare, barbos. Pentru ca totul sa capete o explicatie, un savant-zoolog descopera, in cabinetul sau din centrul Moscovei o raza cu puterea de a grabi procesul de evolutie a embrionilor din ou.

Gazetele moscovite vor anunta, la scurta vreme, un incendiu devastator in insasi incinta centrului de cercetare. La Bucuresti, vremea rece continua sa favorizeze existenta unor persoane misterioase care raspindesc astfel de stiri. La granita Romaniei cu Republica Moldova o delegatie oficiala a fost oprita de vamesii de peste Prut.

Fiat lux

2007-10-09T04:26:00.000-07:00

Cum sa suporti impacat conditia de spitalizabil cind exista Dimitri si splendoarea planetara? !!!

Vise inocente de categorie alfa

2007-10-09T04:04:00.000-07:00

Daca cineva ar avea proasta inspiratie sa faca o carte de colorat cu mine, maimuta si traficul, cam asa am arata:

Cind de fapt, gindul nostru la alte jucarii nestingherit aluneca:

Rubbish

2007-10-09T03:43:00.000-07:00

Hitul zilei de azi e el,care la fel de bine ar putea fi "my unintended choice to live my life extended", cum ar cinta Muse, pe care i-am ratat.

Back to Amy

2007-10-09T03:25:00.000-07:00

A fost hitul verii mele. Mai bine nu postez pe timp de febra ca spun tot !

Un om parcat

2007-10-09T02:33:00.000-07:00

Intr-o masina parcata in fiecare paragraf dintr-un interminabil roman italian cinta Radiohead. Personajul stationat timp de 441 de pagini in respectiva masina crede ca Radiohead vorbeste despre el-cum sa nu! Pe personaj il cheama Pietro Paladini. Observa tot, descrie tot. Fiecare tentativa de gest a oricarui alt personaj: colegi de birou, rude, profa copilului, o fata care-si plimba prin parc ciinele Nebbia. Zice ca nu sufera. Pur si simplu sta parcat acolo si lumea vine sa vorbeasca cu el. A suferit ceva grav. Altfel romanul n-ar fi inceput niciodata. Si nici el n-ar mai fi avut ocazia sa stea, om mare cu responsabiltati si ditamai functia. Sigur ca dintr-o masina intepenita in fata unei scoli vietile oamenilor care viziteaza soferul se vad in ce au ele mai presant si incomod. Dar nu inteleg de ce atita vorbarie, exces de small-talking si gestica pentru niste povesti care prea putin te lamuresc de propriul rost, in sine, si de rostul lor in viata soferului care s-a hotarit sa nu mai ruleze. Mai am 40 de pagini si termin cartea. Motto-ul ales de Sandro Veronesi, autorul, e luat din Beckett: "Nu pot continua. Voi continua." Se potriveste milimetric.

Fever

2007-10-08T15:09:00.000-07:00

Nu m-as fi banuit de asa ceva in ultima vreme. In momentele de revenire la starea de simpla indispozitie (tuse, junghiuri, baxuri cu servetele, supa la plic, fervex cu cola ) am incercat sa vad cum arata intr-un context diferit, din care sa nu fac parte eu. Cu ocazia asta, si cu ajutorul prietenului nostru gugal, furnizorul de date si imagini al tuturor ipohondrilor de pe mapamond, am constatat ca de cele mai multe ori febra e asociata cu :

nume de coketailuri, in asociatie libera cu diverse culori, predominant Yellow

stari pre-electorale

capace de masini (tunate)
fotbal
baruri
rock'n roll
copii

si cu asa ceva:

Cum nici una din situatiile de mai sus nu se verifica in cazul meu, e clar ca am o forma atipica. Formele speciale prin care se manifesta la mine sint pocnetele din urechi si bruiajul la orice tentativa de lectura sau socializare. Uneori insotite de puseuri de ilaritate. Dureaza pina la contactul cu oglinda. Mi s-au recomandat portocale, caldura si rabdare, cita vreme refuz categoric antibioticele. As recomanda la rindul meu reteta, indiferent de febrilitatea situatiei.

Comentatori de doua stele, meci de cinci

2007-10-02T14:20:00.000-07:00

Ma intreb, confortabil asezata pe canapea: cum poti sa fii comentator sportiv, stelist fara dubii, si sa emiti urmatoarele, nu neaparat in aceasta ordine (era sa zic de idei):

a mai agatat si Steaua o minge
suporterii vor spectacol, la citi bani au dat pe bilet
macar un egal
la citi bani intra in club dupa calificarea in Champions, Steaua trebuie sa invete sa investeasca mai mult in jucatori

In conditiile in care:

baietii aia au jucat fotbal cu Arsenal, recte n-au "agatat si ei o minge"
nu le sint datori spectatorilor-prin asta inteleg suporteri-cu numere de circ si nici cu satisfactii compensatorii pentru prestatiile ratate in domeniile in care, ei, suporterii, activeaza. Si cu atit mai putin comentatorilor sportivi.
in meciul cu Arsenal, Steaua n-a aratat ca o echipa de milogi care plimba mingea pe maidan pina le vine ajutorul de somaj
le-au dat spectatorilor, inclusiv alora care nu s-au inghesuit pe stadion, senzatii la care nici n-au visat, asta daca nu sint Gigi Becali.

Cam cu genul asta de regrete am stins televizorul dupa meciul cu Arsenal, in calitate de suporter al Rapidului, care spera ca la meciul de joi sa nu auda comentatorii faultindu-si echipa de suflet, mai ales atunci cind altceva mai bun n-au putut sa joace nici adversarii. Chiar daca al lor a fost golul din final, speculat de toate casele de pariuri.

Felicitari Surdu, Zapata ai fost din prima liga, Victorashe, off-side, off-side, da sa fii tu singur cu blondu' ala dezorientat din poarta....

Si nu in ultimul rind, van Persie, dear, la cite poze am cautat eu cu tine pe gugal imigiz, tot n-am putut sa ma bucur in seara asta.

Unele lucruri chiar exista

2007-09-27T12:57:00.001-07:00

Le-a vazut Redon

Sa nu-i vad!

2007-09-27T11:44:00.000-07:00

Nu-mi plac poetele bete, mai ales alea care se imabata cu sampanie. Nu-mi plac poetele care se deghizeaza la treizeci de ani in fetite si la cincizeci ajung sa semene cu niste clovni. Si nici kultivatele care-si cauta din ochi vreo colega de clica, cu pantofi ortopedici si odajdii de artiste, bune sa le acopere diametrul largit de atita bere si stat singure degeaba. Nu suport individele cu bratele pline de bratari de alama si pietre false, care trimit bezele zgomotoase unor indivizi abia sculati din mahmureala. Toti poeti, toti sariti de posteritate, toti uriti. Nu le suport golul ala din orbitele dilatate de frustrare, plictis si rica. Si nici uniformele de boemi pina la moarte. E ceva asa de repetitiv in apucaturile, gesturile si fetzele lor, ca imi dau aceeasi senzatie pe care mi-o inspira asistentele alea inacrite care fac de garda la Municipal. Si care si-au pus-o toate cu acelasi domn doctor. Nu stiu cum sint luati fiecare in parte, dar cind ii vad adunati in scirba pe la vreo lansare, ceva, ma termina nervos. Mai ales cind omul care i-a adunat acolo nu seamana deloc cu ei.