Un imperfect de colectie

Nu cred ca exista om cu preferinte, tabieturi si fetisuri care sa nu fi colectionat involuntar cativa imperfecti, cateva imperfectiuni, momente sau obiecte defecte, dar de care nu s-ar mai dezlipi. Adaug la colectie un prozator, deja pentru multi cult. Paul Bowles. Am aflat despre el ca noaptea, cand dormea, tinea langa pat un caiet si-un creion. Cum se trezea, noaptea de multe ori, scria pe intuneric, randuri care o luau razna in susul sau in josul paginii. Se casatorise cu o scriitoare foarte ambitioasa. Pe vremea aia, el nu publicase un rand. Din '45 a trait in Tanger, unde-i primea pe beatnici in pelerinaj.

Port Moresby e personajul pe care-l plimba prin Africa Franceza in "The Sheltering Sky", sau "Ceai in Sahara", cum apare in traducerea lui Alex Leo Serban, de la Humanitas. E singura carte pe care i-am citit-o: inegala, asimetrica, dezechilibrata, ai putea spune ca e ratata. S-a lipit de mine cum putine s-au mai lipit.

Imi aduc aminte de Moresby, continuam sa ma interesez de soarta lui intr-o cabana care dadea spre Dunare, cu munti de jur imprejur si ziua intreaga numai pentru tine. Intr-un tinut in care pietrele adunau in miezul zilei o "lumina otravitoare", Port Moresby isi consuma sansele:

"Simti o tresarire brusca de autocompatimire care era aproape placuta, o expresie completa a starii lui prezente. Era o tresarire fizica; era singur, abandonat, pierdut, fara speranta si-i era frig. Simtea mai ales un frig interior pe care nimic nu l-ar fi putut inlatura. Desi era la originea nefericirii sale, acea morbiditate glaciala urma sa se agate de el pe vecie, caci era totodata samanta fiintei lui."