Alina

De placere.

Tuesday, February 17, 2009

Un imperfect de colectie

Nu cred ca exista om cu preferinte, tabieturi si fetisuri care sa nu fi colectionat involuntar cativa imperfecti, cateva imperfectiuni, momente sau obiecte defecte, dar de care nu s-ar mai dezlipi. Adaug la colectie un prozator, deja pentru multi cult. Paul Bowles. Am aflat despre el ca noaptea, cand dormea, tinea langa pat un caiet si-un creion. Cum se trezea, noaptea de multe ori, scria pe intuneric, randuri care o luau razna in susul sau in josul paginii. Se casatorise cu o scriitoare foarte ambitioasa. Pe vremea aia, el nu publicase un rand. Din '45 a trait in Tanger, unde-i primea pe beatnici in pelerinaj.

Port Moresby e personajul pe care-l plimba prin Africa Franceza in "The Sheltering Sky", sau "Ceai in Sahara", cum apare in traducerea lui Alex Leo Serban, de la Humanitas. E singura carte pe care i-am citit-o: inegala, asimetrica, dezechilibrata, ai putea spune ca e ratata. S-a lipit de mine cum putine s-au mai lipit.

Imi aduc aminte de Moresby, continuam sa ma interesez de soarta lui intr-o cabana care dadea spre Dunare, cu munti de jur imprejur si ziua intreaga numai pentru tine. Intr-un tinut in care pietrele adunau in miezul zilei o "lumina otravitoare", Port Moresby isi consuma sansele:

"Simti o tresarire brusca de autocompatimire care era aproape placuta, o expresie completa a starii lui prezente. Era o tresarire fizica; era singur, abandonat, pierdut, fara speranta si-i era frig. Simtea mai ales un frig interior pe care nimic nu l-ar fi putut inlatura. Desi era la originea nefericirii sale, acea morbiditate glaciala urma sa se agate de el pe vecie, caci era totodata samanta fiintei lui."

Sunday, February 01, 2009

Cand iti cade tavanul in cap

Anul trecut constatam si verificam direct formele de iruptie si manifestrea ale raului de la mijlocul iernii. Mai fac din cand in cand comparatii intre starile la un an distanta. E cumva natural, mai ales cand schimbarea le scoate in evidenta. Acum, de exemplu, la mine in casa nu se aude nici telefonul daca suna, asa o galagie incepe in fiecare dimineata, mai precis inainte de ora 8. Vecinii mei de deasupra schimba tot, in special gresia, parchetul, pe scurt varianta orizontala a apartamentului. As putea sa lansez expresia "simt ca-mi cade tavanul in cap", dar n-ar avea nici o legatura cu cerul. As putea sa lansez si alte expresii, dar n-ar avea niciuna legatura cu nebunia zilnica. Ceea ce nu inseamna ca a disparut, o nu. Cred ca de-asta n-am mai lansat nici o bucatia de fraza nici macar aici, unde mai de fiecare data e liniste.

In schimb, astia doi




nu ma lasa sa-mi vad de treburi mai serioase si mai presante, despre care e mai bine sa nu pomenesc. O sa pomenesc, pentru ca asta chiar merita, de cartea lui pe care abia acum am pus mana, "Cea mai frumoasa femeie din oras si alte povestiri". Despre ea, si multe alte femei si povesti, ladies and gentlemen, Charles Bukowski!

Saturday, December 13, 2008

Jambalaya si Cambridge gay community

Friiig, frig si carti. Multe plicuri de 3 in 1, multe stiri mestecate in acelasi timp cu ultimul patratel de ciocolata cu care termin fiecare dimineata. Nimic mai incurajator ca o sambata integral neprogramata in care foarte, dar foarte putine lucruri ar forta o iesire din casa. Un cantec de start, recuperat din ultima carte a lui Liiceanu, "Scrisori catre fiul meu": jambalaya, care de fapt e o mancare creola facuta dupa o reteta care l-a castigat total pe autor. Episodul jambalaya m-a castigat si pe mine. Cred ca un catar ca citite cu playlist, cartile se transforma cu totul si cu totul si de aici putem deschide marea tema a efectului de madeleina, cand vine vorba de tabieturi subiective si urmarile lor mnemotehnice :



P.S Inca o descoperire veche de cateva zile: "Mincinosul", de Stephen Fry, seria "Rasul Lumii", tradusa de Radu Paraschivescu. O carte cu multa muzica, mai ales la inceput si prima cu umor de campus, exclusiv gay, pe care am pus eu mana. Autorul e o poama inteligenta si multitask (scrie, joaca in piese, show-uri TV si filme- categoria Emma Thompson-si, printre altele, e critic de poezie) pe care britanicii o adora. Pentru mine, efect Lodge, deci cu greu as zice pas.

Wednesday, December 10, 2008

Se auzea foarte frumos

Am gasit o carticica pe care nu stiu cine o s-o bage de seama. Am deschis la intamplare si mi-a placut asta:

"Am cautat in recycle bin
Ce am gasit: un dop de pluta
o ascutitoare o poza un geamantan mic o harfa un
monstru care zambea
Am luat ascutitoarea si am ascutit monstrul zambitor
apoi l-am legat cu o sforicica pe care o aveam in
buzunar
si l-am bagat in geamantanul mic
Apoi am cantat putin la harfa
Se auzea foarte frumos
Poza era o poza de demult
Nu puteam recunoaste fetele personajelor
Erau triste.
Langa ele, intr-un colt, statea o pisica
Am luat-o si am bagat-o in dopul de pluta
A mieunat
Apoi am luat mouse-ul
si la intrebarea
are you sure you want to empty the recycle bin?
am raspuns:"

Nu copiez raspunsul, mie mi-ar fi placut sa ramana asa.
Dana Catona, Iepurele de martie, debut la Leda Corint.

Thursday, October 02, 2008

Lunga asteptare


Montmartre? Covent Garden ? Anyone?


Liste

Mi s-a facut o pofta nebuna sa citesc romani si central europeni. Stau la coada Wojciech Kuczok cu "Mizeria" si Gyorgy Dragoman cu "Regele Alb", nici nu indraznesc sa pun si "Harmonia caelestis" a lui Esterhazy, luata de la Bookfest, si de atunci in asteptare. Lista asta alternativa si necesara e ca un fel de vinovata nota de subsol la marea lista obligatorie, facuta dupa criterii la fel de zdravene, carora anotimpul asta le prieste cum nu se poate.

E un sezon de varf al listelor si numai asta imi vine sa fac de la o vreme. Poate de fapt am vocatie de arhivar, de magazioner sau bibliotecara, ca putine lucruri pot sa-mi faca o mai mare placere in ultima vreme ca cele mai banale inventare. Incep sa dezvolt un adevarat sistem pornind de la ce am si ce nu am, ce-am facut si ce-am pierdut, ce am uitat si ce am de gand sa mai incep. Nu e nicidecum o revolutie in sistemul personal, totul se petrece pasnic si tomnatic, si in nici un caz nu e vorba de plictiseala. Am ajuns, cu toate astea, sa umplu foi de agenda inclusiv cu feluri de mancare pe care
a) am stiut sa le fac si le-am uitat
b) am stiut sa le fac si nu le-am facut niciodata
c) am de gand sa le gust etc etc etc

Dezvolt interes crescut pentru toata gama de produse de curatat incaltamintea, car saptamanal reviste, brosuri si programe pe care le ingramadesc pe scaune (si apoi le depozitez pe hota), si de la "Poveste despre dragoste si intuneric" a lui Amos Oz vreau sa ajung in Israel. Treaba asta e contorizata in lista de evenimente fericite din septembrie. Lunga.

P.S Si pentru capetele de lista din septembrie, arhivez si un interviu cu Amos Oz din Dilemateca de luna asta, plus o intalnire cu un taximetrist plin de viata, de meserie bucatar, care, in lunile cand nu-si administreaza saormeria din Ierusalim, face taximetrie aici. Ca sa aiba cu cine sa stea de vorba. Il cheama Goldenbrown si mi-a spus ca e singurul taximetrist din Bucuresti care vorbeste ebraica. Cu domnul Goldenbrown nu m-as plange niciodata ca e blocaj in trafic.

Friday, August 08, 2008

Ce prefera clientele si taximetristii

Avea niste mustati luuungi luuungi. Asculta Bing Crosby, si eu n-am stiut ca ce asculta el era Bing Crosby. Nici nu se astepta sa stiu, mi-a marturisit. Un singur om recunoscuse melodia. Era un tip. L-am intrebat daca-i plac The Pixies, sa mai spal din umilinta. Nu era cazul dar da, ii placeau The Pixies. M-a intrebat daca imi place Dan Spataru. Si Smokie. Si manelele de calitate. Sau poate Buddha Bar, are patru CD-uri cu ei, dintre care unul nu se gaseste prin Romania. Am dat din cap ca da, are patru CDuri, dintre care unul doar la radio, cate ceva, din cand in cand. Avea multi dinti argintii, cum se faceau pe vremuri, si parul dat pe spate, cu ochelari de soare. Si antiradar, si pe legitimatie o poza cu aceleasi mustati, dar sepia. Cand am coborat s-a bucurat ca mi-a placut muzica lui, muzica buna, si a plecat mai departe.

Apoi am ajuns la Sisley, sa probez rochii. Una care-mi placea mie avea un quelque chose pe la decolteu, un fel de banda de dantela, cat sa marcheze diferenta de nivel. Intr-o parte se cam desprinsese, dar am avut grija sa netezesc frumos si s-o potrivesc ca si cum as fi luat-o si asa, s-o cos acasa, ca merita efortul, era chiar frumoasa. Doamna vanzatoare, zdravana doamna vanzatoare, a intrat peste mine, sa-mi dea o mana de ajutor. Daca s-ar fi pus problema sa-mi dea o palma peste ochi, aia eram. Si cand m-a vazut intimidata de fasia de dantela, a zis: "Domnisoara, stai asa! ridica mainile!" si in secunda doi a rupt frumusete de zorzon, care, cum se spune, ar fi scos rochia din anonimat. Eu m-am albit plina de uimire si regret, dumneaei mi-a zis ca nu-mi vine bine nici asa, a luat rochia si cum nu-i dadeam nici un semn de incurajare, mi-a aruncat, peste umar, argumentul: "clientele o prefera fara aia". "Mai treceti", era numai un zambet, asa ca i-am zis si eu ca da, si oricum nu-mi venea bine.

Thursday, August 07, 2008

Chiar as fi vrut

Mi-as fi dorit foarte mult sa merg in Delta, la Anonim. Pentru bancile tari pe care poti sa si adormi revazand un film mai vechi sau sa tii pumni la gura cascata la cine stie ce-o mai fi. Pentru multe alte lucruri, inclusiv pentru vacile care adorm in drum si bate luna pe ele.

Nu sunt un profesionist al vizionarilor. De cele mai multe ori dau inapoi la filme de vazut in grup dupa ora noua seara. Adorm, poate sa fie orice. Mi s-a parut intotdeauna ca diminetile sunt cele mai frumoase parti din zi pentru vazut filme. Mai ales filme care chiar se cer vazute. Dar n-am vazut nici un film dimineata. Am vazut un singur film singura, inchiriat de la British Council, despre viata lui Oscar Wilde. N-am descoperit niciunul de una singura in fata ecranului, cel putin nu unul pe care sa-l fi incercat pur si simplu de curiozitate sau plicts. Ca oricare, am dat de filme bune pe la televizor, la ore tarzii, de cele mai multe ori prinse de la jumatate. De-asta putinele filme pe care le-am vazut se leaga de si mai putinii oameni care s-au luptat cu indaratnicia mea si m-au momit sa stau cuminte cu o stacana de cafea in fata, langa ei. Au fost filme pe care le-as rula in continuu si care imi deschid mereu o pofta de altele, care sa aduca cu ele.

Mi-ar fi placut de data asta sa stau cuminte, chiar cu o multime de necunoscuti, si sa vad tot. N-as mai fi dat inapoi. Si cand as fi plecat, la sfarsit, mi-ar fi parut rau, ca de fiecare data.

Uzuale

O agitatie de lucruri mici, care, urmand legile firii, in astfel de conditii tind sa-si piarda forma. Stiu ca lentoarea e un remediu sigur in retusul periodic al contururilor. Am gasit-o in cateva romane istorice de data recenta si in cateva dupa-amiezi lesinate, in plin soare si program de lucru nefentabil. Era de fapt un inlocuitor de lentoare. Adevarata si eficienta lentoare mi s-a aratat in alte dupa-amiezi, tot inabusitoare, cand casa era rece si ora patru dupa-amiaza masura o gramada incalculabila de timp. In functie de varsta, se lasa masurat, cu aproximatie, in capitole din Dumas, Jules Verne si Proust. Mi-ar placea sa aproximez din nou. Si sa am o camera de vara, rece, in alta parte.